Trimisul Tău ... Și dacă-n timpul vieții ne-am lepădat de Tine, Spunându-ne că ești, dar ca și cum n-ai fi, De unde îndurarea Puterilor Divine, Dacă născuți în lume, părem a nu fi vii? ... Dar de ne-ar duce gândul, o clipă, ca un fulger, Către iertarea Ta, de-acolo, de pe cruce, Poate că ne-ar atinge o aripă de înger, Iar suferința poate, ni s-ar părea mai dulce! .. Tu ne-ai cerut răbdarea și ne-ai iertat pe toți, Și ne-ai spus că răbdarea ne-aduce Mântuirea, Dar dintre noi niciunul văzându-Ți răstignirea, Nu Te-a-ntrebat în lacrimi, Iisuse, Tu mai poți? ... Când ne-ntrebau de Tine, le răspundeam uimiți, Că noi n-am fost cu Tine, că nu Te-am cunoscut, Apoi de-atunci Iisuse, tot timpul ce-a trecut, Noi suntem pe Golgota, noi suntem răstigniți! ... Poate că-n viața noastră vom simți o clipă, Gândindu-ne la Tine, ca o străfulgerare Că lângă noi e-un înger ce bate din aripă, Trimis de Tine Doamne, ne fie de-alinare!