Ieri au emigrat spre tine trei crenguțe de măslin să adoarmă-n palma lunii insomniile și teama și când zorii navighează peste cerul opalin scoarța lutului uscată să își estompeze drama. Și-au pierdut identitatea semnele de întrebare, se deschide poarta lumii către culmea altui veac, o frântură de lumină este rădăcina-n care nuferii își pun amprenta pe o frunte de copac. Se-nfășoară nud trecutul într-o frunză arămie, iar prezentul invincibil inventează alt destin, într-o cosmică vâltoare, care scris a fost să fie, timpul vegetează verde în trei ramuri de măslin. adina v. 10.05.2019
sâmbătă, 31 mai 2025