Un dor mă arde-n noaptea rece În mine moare-orice speranță În viața asta care trece Tu nu ai nicio siguranță. Ești lacrimă, ești lut și scut Un abur efemer și vis Ești tot ce-n lume n-ai fi vrut Dar care-n cer demult s-a scris. Un duh în candela iertării Altar de plânset neuitat Venin în ziua tulburării Obraz de lacrimă brăzdat. Cum să-nțelegi că-n astă lume Ești trecător fără succes O mână veștedă de hume Departe de a fi ales De Dumnezeu care adoarme Și nu mai poți să-l mai distingi Când disperările-ți sunt poame În pomul vieții, și te stingi Într-un amurg uitat de toți Cu inima în agonie Tu strigă mut și de mai poți Din viața ta fă simfonie.
sâmbătă, 31 mai 2025