Triste ploi

Cad triste ploi pe urbea înghețată,
Perdele fumurii de ceață fină
Se cern prin ploaia sincopată,
Iar norii-nghit a soarelui lumină.

E totul mohorât și-n suflet doare,
Tristețea e adâncă și amară –
Doar poezia-mi dă o alinare,
Scriu la birou – nu pot ieși afară,

Iar toată săptămâna plouă rece,
De parcă cerul e-întristat,
Și plânge fără ca să sece,
Dar n-am ce face, doar constat,

Și mă cufund în vis și poezie,
Colind ținuturi tropicale,
Dau liber frâu la fantezie,
Să scap ușor de ploile letale!