tristețea mea de joi seara mi-a intrat adânc în măduva oaselor de prea mult timp - o simt în fiecare dimineață când mă trezesc și apoi în fiecare seară când mă chinui să adorm tristețea mea de joi seara nu este nici măcar a mea este tristețea omului postmodern de pretutindeni pe care o aud o simt și o miros în orice atom de materie și particulă de praf oriunde fug prin lume încercând să tot scap de ea atât de plictisit din cauza rutinei a alergăturii și al inutilului instalat implacabil în cele mai mărunte lucruri pe care le fac și chinuit să țin pasul cu ritmul tot mai rapid al acestui secol minune în care unii zic că sunt norocos să exist sunt nevoit să mă întorc zi de zi la nenorocita mea de tristețe de joi seara care nici măcar nu este a mea