iubesc femeile triste iubesc-ul acesta are ceva comun cu toţi oamenii pe care i-am iubit o singură dată aşa cum iubeşti prima ploaie prima zăpadă prima dragoste făcută la capăt de linie un capăt uneori interminabil cu multe secrete şi arome de parfum oricum nu mai contează cândva respiram unul din celălalt şi visam un şir lung de copii dar poate că lumea asta n-a fost decât în amintirea unui chip respir acum din mine puţin câte puţin şi urmăresc urmele tale neatinse de umbră şi din când în când mă uit la tot ce-a mai rămas - un anotimp ploios cu mult frig voi înnopta în el strigându-te