Triste-s florile zdrobite între pietre și sicrie, Trişti suntem şi noi, precum păsările-n colivie. Așa triste vietăţi, și mari, şi mici, de-o seamă, Răscolind abisul dup-un sâmbure de flamă. Triste-s ploile ce cad pe întinderi de ciolane, Trişti fost-am să fim, cum mugetele reci și-orfane. Așa triste vietăţi, frumoşi și-urâţi, de-o seamă, Am crescut între părinți, fără tată, fără mamă. Triste-s gurile ce râd la difuzor şi la ecrane, Trişti sunteţi şi voi, precum frunzele-n coroane. Așa triste creaturi, și tari, şi slabi, de-o seamă, Străbătând pământul dup-a fericirii scamă. Triste-s mâinile pustii și aduse la plimbare, Trişti fost-aţi să fiţi, cum ochii cei din așteptare. Așa triste creaturi, și răi, și buni, de-o seamă, Aţi iubit ce v-au cerut, fără dubiu, fără teamă.
sâmbătă, 31 mai 2025