Trudă de poet De ce să scriu când nimeni nu citeşte Iar cărţile oftează aşteptând Un suflet cald ce simte că iubeşte Frumosul ce se-ascunde-ntr-un cuvânt? De ce să scriu când timpul mă reclamă C-am irosit iar vorbe pe nimic? Oricât aş vrea să fiu băgat în seamă, Poet fiind, tot cad şi mă ridic. De ce să scriu despre iubiri şi viaţă, Despre trecut, prezent şi viitor Când nimeni nu priveşte luna-n faţă Şi nu mai ştie ce înseamnă dor? De ce să scriu când versul meu păleşte În faţa altor versuri de nisip, Când mintea ta se face că gândeşte Iar la final n-a înţeles nimic?