Astă seară nu mai râzi, Nici în braţul meu nu stai, Te gândeşti cumva la rai? De ce, oare? De niz-nai. Nu îţi termură fiinţa, Ai fular peste cămaşă, Dormi adânc precum o moaşă După ce şi-a dat silinţa La o naştere cu bai. Oile-au plecat demult, Nu le numeri chiar deloc, Trupu-ţi doarme în cojoc, Sforăitul ţi-l ascult Ca pe-un tropăit de cai.