Tu n-ai murit, Doar te-ai topit încet în umbră Sătul de-atâta soare cât te-a dogorât, Sătul de-atâtea zile, Te-ai cuprins de noapte, Sătul de-atâtea lacrimi, Te-ai dorit pământ. Tu n-ai murit, Doar ţi-ai întins de astăzi visul Cu aripi de lumină vie Către cer Să poţi scruta de-acolo-n tihnă Universul, Să numeri stelele Ce-n zarea necuprinsă pier. Tu n-ai murit, Tu doar ai învăţat tăcerea Cea mai adâncă, Cea eternă, Pe de rost Şi ne-ai lăsat cuvintele, Pe toate, Nouă Ca să vorbim, În şoaptă, Despre ce ai fost. Tu n-ai murit, Doar ai păşit în nefiinţă, Sătul de-atâta existenţă pe pământ Ai semănat cu dor în sufletelor noastre Şi te-ai mutat apoi de-acasă... În mormânt. Dedicată memoriei d-lui Vasile Herţa, trecut discret în nefiinţă.
sâmbătă, 31 mai 2025