tu nu trăiești printre oameni. tu trăiești într-un crepuscul între ocean și nisipuri doar stelele căzătoare mai pătrund în aurora templului tău tu nu trăiești printre oameni, tu trăiești printre nemuritori și centauri care te păzesc în labirintul cetăților scufundate tu nu trăiești printre oameni, tu trăiești printre sfincșii care veghează tăcerea pustiului tu nu trăiești printre oameni, tu trăiești printre statuile templelor îngropate doar mai apari dintre ruine uneori călare pe inorogul tău alb care mai străpunge câte un îndrăgostit în centrul inimii, transformându-l în legendă