Tu să-mi vorbești Spațiul dintre noi, numit: " tăcere" e-o liniște ce doare tot mai mult, nu am înfipt săgeata cu plăcere e timpul să vorbești, si eu s-ascult. Mândria de bărbat nu mai contează cum nu contează cerul pentru-n orb, si simt acum, cum inima-mi vibrează mă zbat în vânt ca pana unui corb. Un munte de păcate, nu-i prea mare chiar de-ar străpunge vârfu-n asfințit, îmi sună vorba mea a delăsare iar sufletu-mi se zbate amuțit. Eu să ascult, tu să-mi Vorbești, e bine ? e timpul tău, eu am vorbit prea des, si-as vrea să ai încredere în mine în mintea mea doar tu mai ai acces. Să rezonăm prezentul împreună si tot cea fost, ce este, ce va fi, să nu te temi, iubito, de furtună noi știm în suferință a iubi. Iubirea noastră-i dulce, fără margini si va rămâne până la sfârșit, ți-am spus deja în sute, mii, de pagini rămân mereu de Tin' îndrăgostit. M Horlaci. 11/02/16
sâmbătă, 31 mai 2025