Tu ştii cǎ te mǎnâncǎ în cǎlcâie

Tu ştii cǎ te mǎnâncǎ în cǎlcâie,
Precum spunea şi Zavaidoc, odatǎ,
Şi ca sǎ scapi, ştiind cǎ nu e râie
Te-arunci în braţul meu cu firea-ţi toatǎ.

Nu poţi sǎ spui cǎ stau ca o momâie
Când dǎnţuieşti desculţǎ în grǎdinǎ,
Tu ştii cǎ te mǎnâncǎ în cǎcâie
Şi mǎ ataci direct la rǎdǎcinǎ.

Seara, pe gard te caţeri ca pisica,
Tu ştii cǎ te mǎnâncǎ în cǎlcâie
Iar eu, blocat, nu pot sǎ spun nimica
Şi-atunci las caii liberi, fǎrǎ frâie,
Rup gardul, şi curtea ta-i Guernica.