Tu vânt furios ce-mi suflii mânie, Ce marea stârneşti, de-n urlet mă frânge, Adu-mi din neant în gând simfonie Ca-n mine s-aud cum plouă, cum ninge. Aş vrea să-mi trimiţi un zâmbet de înger Să-mi crească grădină pe versul meu frânt, Să-mi pui aripi noi, să nu pot să sânger Când zbor anevoie pe zări de cuvânt. De crivăţ legat mă ţii la-nchisoare, În mine ard frunze-n copaci veştejiţi, Aş vrea să cobor din timpul ce doare Când ţipă la mine în zori osândiţi. Silabe de gând stârneşti în rafale Coroane de flori îmi prinzi pe eteruri, Prin nori mă ascunzi în clipe fatale... Şi mor câte-un pic cu tine în geruri. 27.03.2019
sâmbătă, 31 mai 2025