Lumea din străfundul tău Este soarele și hău Pentru lumea de afară Si incepe să te doară Strigătele fără sunet Și furtuna fără tunet Care-ntruna te-agresează... Haosul oare urmează? Fiecare plânge,-l doare Că e lipsă de un soare, Se vaită că viața-i grea, Unii-n glas au cremenea... Vorbe, lacrimi și suspine, Râs forțat, hohote pline De sforțarea de-a atrage Ochi, atenție, cuvinte, Toate nefiltrate-n minte... Dar degeaba...boala oarbă Bâjbâie fără de treabă Și atinge fără milă Pe oricine, și-o copilă Este de ea mângâiată, Unde-i vremea de-altădată? Dor mi-e de sinceritate, De-ascultare și dreptate, De zile cu soare pline, De"Ce mai faci tu vecine?", De căldura sufletească Și de ia românească, De țăranul credincios Si de cel mărinimos!