Fricosul de umbra lui fuge Nicicând la zei nu ajunge, Cretinul înjură şi latră La neamuri, la semeni la vatră. Tâmpitul aleargă pe gheaţă Cu lacrimi de ploi se răsfaţă, Nebunul înoată pe casă De valul din ţiglă nu-i pasă. Pungaşul plăsmuieşte minciuni Păcălind şi pe negrii tăciuni, Piosu-şi face cruci la altar Pentru el, pentru viaţa ca dar. Credulul respiră iluzii Fiind permanent în confuzii, Debilul se zgâieşte la lună Şi muşcă din ea ca din gumă. Melomanul ascultă viori Şi orchestre de greieri în zori, Cântăreţul se rupe-n cântări Şi plânge după multe bisări. Filozoful aleargă-n neant Explicându-ne viaţa savant, Medicul forează în sânge Dă viaţă, şi coase şi-mpunge. Pictorul despleteşte culori Zugrăvind curcubeie din flori. Sculptorul la nori tot ciopleşte Pe cerul cu caruri celeste, Scriitorul tencuie fraze În deşerturi pline de oaze, Poetul ascute cuvinte Visând şi iubind nu dezminte. Muncitorul dresează la strung Fiarele ce se-ncruntă prelung, Ţăranul la sapă trudeşte, Pământul lui încă rodeşte. Înginerul tehnici frământă Pe roboţi cu chei îi descântă, Contabilul face bilanţuri Şi banii îi scoate din lanţuri. * În gene de la toţi am şi eu Credul, dar şi puţin din ateu Căruia de lume îi pasă! Poverile vieţii m-apasă. Trăiesc, admir, mă bucur şi plâng, Toate racile-n suflet le strâng, Păcatele-mi ţipă nervoase Iubirile-mi saltă voioase. Trăiri împletesc permanent Le adun printre versuri fervent, În turn am de unde alege Pana-mi din destine culege!
sâmbătă, 31 mai 2025