Ucenicie

Am întâlnit cândva un înţelept
Un literat, un meşter în cuvinte,
Nu judeca pe nimeni pe nedrept
Lăsa doar vorbe de luare-aminte.

M-am angajat la el ca ucenic,
Nu mi-am dorit să iau nicio simbrie,
Şi l-am slujit mereu pentru nimic
Doar să mă-nveţe şi pe mine-a scrie.

Am învăţat întâi să iscălesc
Apoi am desluşit abecedarul,
Târziu am învăţat cum să iubesc
Amestecându-mi cu plăcerea harul.

Şi am ştiut că sunt îndrăgostit
Când am putut să scriu o poezie,
Părea că am în mână infinit
Şi totul îmi părea o fantezie.

Aici se scrie şi povestea mea,
N-am mai văzut maestrul niciodată,
Azi sunt o picătură dintr-o stea,
Dintr-o poveste cu "A fost odată..."!