m-am trezit dintr-un somn fără vise şi am văzut primele lacrimi pe chipul unei femei m-am mirat de cerul albastru şi bulgării de zăpadă care acopereau din când în când lumina făcând pomii să pară mai verzi şi lumea mai urâtă am început să plâng apoi să râd de plânsul meu am auzit cum trece timpul şi am învăţat să uit uitându-mă