uitându-mă...

m-am trezit dintr-un somn 
fără vise
și am văzut primele lacrimi
pe chipul unei femei
m-am mirat
de cerul albastru
și bulgării de zăpadă
care acopereau
din când în când lumina
făcând pomii 
să pară mai verzi
și lumea mai urâtă... 
am început să plâng
apoi să râd
de plânsul meu
am auzit cum trece timpul
și am învățat să uit
uitându-mă...