Uitările

O să mă uiţi...
pe cumpăna oglinzii
întinsă-n catafalc
sub ochi de gheaţă,
amar de suflet
plâns de tihna grinzii,
sorbind din roua
iernii fără viaţă.

O să mă uiţi...
pe buzele luminii
ştergând de dor
săruturi reci de îngeri,
suflând stingher
a vară-n spicul pâinii,
curgând a maci
sub paşii ce mi-i sângeri.

O să mă uiţi...
în primăveri de floare
cioplind nectarul
peste linişti coapte,
dezgheţ de patimi
erupând vlăstare,
gemând de frigul
toamnei ce mă zbate.

O să mă uiţi...
în cingătoarea lunii
prin albe nopţi
te-or sfâşia himere,
ţipând de dor
să faci din Cer petunii,
să zbor a floare
prin răniri de stele.

O să mă uiţi...
pe sub tăceri de umbre,
şi-n şoapta mea
ce plânge nicăieri,
te vor zidi
apusurile sumbre,
să simţi durerea
ce-a rămas din ieri!
Autor Doina Bezea