ULTIMA FRUMOASĂ

ULTIMA FRUMOASĂ
Probabil tu eşti ultima frumoasă
Intrată-n catedrala vieţii mele
Cu-altar aici şi turla între stele
Ce se rotesc spre marea nebuloasă.

Şi ai intrat cerând numai iubire
Unui bătrân pictat pe un perete
Împovărat de amintiri proclete
Ce cauta la tine mântuire.

A prins să bată clopotul în lună
Când ai privit anume fel în sus
Dangăte lungi şi liniştea s-a dus,
Şi totu-n mintea mea se infurtuna.

Aplec genunchiul şi-ţi sărut parfumul
Ce-l laşi in urma pasului încet.
Am fost cândva mai mult decât poet
Acum nu pot decât să-ţi apăr drumul

Pe care mergi încrezătoare-n tine
Cu zâmbet cald pe buze rubinii
Te-am aşteptat, ştiam că vei veni
Şi te-am croit în lungi alexandrine

Brodate-n baldachinul unui vis.
Iubeşte-mă aşa cum ai promis!