ULTIMA VALE

ULTIMA VALE

Ninge. Afară? Din mine afară!
În mine sunt cioburi tăioase de ghiaţă.
E-atata tristeţe în punctul de viaţă
În care tot ninge în ritm de fanfară!

Şi-mi cade pe pleoape o brumă măruntă.
Îmi arde privirea şi simt cum mă sting.
Din mine spre noapte, cu fulgi mari tot ning.
Iar fiece fulg e o stingere cruntă.

E greu să te simţi la un capăt de drum
Din care nu vezi nici nadir nici apus.
Cuvintele toate s-au spus şi s-au dus.
În urmă-le nu e decât ghiaţă şi scrum!

Închide-mă noapte în zgomotul tău.
Închide-mi în urmă cărarea spre vis.
Coboară-mă iute în recele abis
În care mă pierd precum ultimul râu.

E noapte şi totul în jurul meu ninge.
E timpul ca însumi în noapte să ning.
Hai! Stinge-te lampă căci vreau să mă sting.
Ce rost să mai ard dacă frigul mă-nvinge!

Topeşte-mă iute în palmele tale.
Şi bea picătura. E ultimul ceas!
A fost. Însă iată, nimic n-a rămas!
Adio, iubito. E ultima vale!