mă gândesc la iarna din tine cum i se frânge zborul sub primele raze citind o carte fără cuvinte pierduți prin albul hârtiei ne bulgărim cu săruturi ce pârtie abruptă privirea-mi alunecă și cad mă rostogolesc până la piele departe dar mă găsești amăgit de apusul iernii decorăm noaptea cu literele desprinse din poemul luminii și ziua cu frigul răstignit pe crucea căldurii o Golgotă numai a noastră unde durerea iubirii se va răsfrânge privirea topind în noi ultimul om de zăpadă
sâmbătă, 31 mai 2025