Ultimul romantic Oare mai iubește cineva Măcar ceva, întru-câtva ? Măcar pe acest crin, Fermecător, sublim, Ce cântă-n nopți Cu glas divin ? Sau chiar pe-această frunză Moartă-n drum, Călcată-n goană Și de savant Și de nebun ? Va mai dori vreodată un pedant, Ce uneori mai este şi galant, Să afle din ce cauze O floare a murit Devreme-n primăvara ei, Sau chiar În miezul verii cel torid, Sau în final de toamnă criminal; Cine-a ucis-o în final ? Un răsărit de soare-n dimineți, Sau un apus pe zare prin nămeţi Mai fascinează, Şi mai răscoleşte Miracolul din frumuseți ? Un nor rătăcitor pe bolta înstelată Ce pare doar o pată pe ia, Cu aștrii înflorată Prin care raze și săgeți lunare Pătrund cu teamă, tresărind Și în priviri Picturi halucinante zămislind, Mai leagă noi iubiri ? Mai este cineva un ,,eu” Aşa, un fir răzleţ de astru-n apogeu Să se înţepe uneori îm mare Când veşnicia-l pedepseşte Răpindu-i cerul Din infinita lui cărare? Rămas-am numai eu Înfăşurat în ploaie şi în curcubeu Să redescopăr Fruntea aburindă-a norilor, Să-l spăl pe ochi pe soare Cu roua rece-a zorilor Când se trezeşte somnoros din mare? Rămas-am numai eu, Să mă revăd la matineu Când mă scufund adânc În ochii semenilor mei Şi scot minunile ascunse Din codrii sufletelor lor Fără să îmi doresc să fiu un corifeu ?
miercuri, 16 iulie 2025