Ce lucruri noi as mai putea sa iti inchin, Caci... iata versurile mi s-au terminat. Cuvintele vechi cu falnicul iz de mir Au disparut cand paharul plin s-a rasturnat. Caci gingasele tale buze de petale, Au nazuit sa atinga destul de apasat, Sufletu-mi cazut la picioarele tale Si am baut din cupa plina cu pacat. De atunci robit, dar n-am aflat de tine Destul de amagit am continuat sa sting Si ultima faclie ce se-ndrepta spre mine, Incat am izbutit... focul dorului s-ating.