În palme ierburi n-au mai crescut şi niciodată mâinile nu s-au opus, ochii aveau irişii de un verde intens ca frunzele de ficus. În oglinzi străluceau tot mai singuri înfruntând neliniştea în care se zbat. În trup am fost pus ca un sunet într-un arcuş fermecat, tu iubito eşti vioara celestă, aburul ce iese din piept, armoniile calde mângâietoare şi dulci din care izvorăşte iubirea. Lumina o priveşte cum trece umbră pe urme...
sâmbătă, 31 mai 2025