Umbra ta e nepătrunsă Ca și cum noaptea polară Te-ar ascunde printre ceţuri... Umbra ta e foc în gheţuri Iar a mea-i de dor povară. Ca și cum prin ape repezi Umbra ta vâslește surdă, Pân’și stropilor le-e ciudă Că-ţi lucesc pe suflet lespezi. De-undeva, din taină plânsă Tu ai vrea să muţi pereţii Singurului zbor al vieţii, Umbra ta e nepătrunsă. Ca și cum s-ar face piatră Umbra ta-n nisipul nopţii, Tu fugind de stâlpii sorţii Risipit-ai foc din vatră. Ca și cum fântâni secate De o umbra-uscăciunii Nu mai udă roș petunii Căci dorinţele-s uitate... Stau pe marginea furtunii Vântul suflă oţelirea, Umbra ta mi-e răstignirea Iar a mea-i moartea minunii. Obosesc de ca și cum Mă închin potrivniciei... Umbra ta-i sora pustiei, Amintirea-ţi chip de fum. Umbra ta e lac de ploaie Ca și cum s-ar vrea ocean Eu îţi strig că vreau alean, Vocea mea-i umbră pe-o foaie. Ca și cum să-ţi știu aș vrea Noaptea nopţii muribundă... Doar atunci umbra-ţi fecundă S-ar topi în umbra mea... Marian Puscasiu Aprilie 2015
sâmbătă, 31 mai 2025