Umbrele amăgirii

Un val ca valul mării, înspumat, 
De țărmul vieții mele azi se sparge, 
Dă piept cu digul ce tu l-ai ridicat 
Zdrobindu-mi ale viselor catarge. 

Din tot ce-a fost corabia iubirii 
Pe care amândoi odată navigam 
Azi au rămas doar umbrele-amăgirii, 
Rătăcitoare vise-n care noi credeam. 

Pe plaja ce-a rămas acum pustie 
Doar țăndări smulse din acea epavă 
Mă mai trezesc din terna apatie: 
Sunt amintiri pentru o viață-ntreagă. 

Căprar Florin