Ea este şi nu ştiu din ce pricină este, sudoare cerească o hrăneşte mereu ea este şi nu ştiu din ce pricină este şi-atunci cred că pricina stelei sunt eu. Ca un cal prima oară chemat pentru ham mă învârt priponit de luminile sale, mă învârt cu pământul în trândav nărav şi bice mă bat peste tâmplele goale. Necunoscuta mea bolnavă energie pârtii deschide spre ceţosul ţărm, gândindu-mă la cer mă nasc. Gândindu-mă la cer, mai am curajul să adorm. El este aici deasupra;de câte ori se mişcă, pripoane reci de os aud foşnind în carne şi fug atent pe axe de zgură încleiată- măduva lui pe mine nu vreau să se răstoarne. O, pântec presupus al zămislirii mele, cerule virginal mereu, lasă-mi închise tâmplele, să pot rămâne umil pretext al unei stele, eu.
sâmbătă, 31 mai 2025