În pădure, pe cărare, Crește floarea la izvoare Și în frunza ei prea deasă, Un bondar își face casă. Șterge chiar c-un pămătuf Un pătuț rotund de puf, Agățat de o surcică Din tulpina de urzică. Se strecoară și măsoară O fereastră către vară Cu perdea de umbră rară, Să mai vadă ce-i pe-afară.