Eu, trupul tău mi l-aș dori un chivot, În care să-mi botezi recunoștința. Se zbate sinele, se-aude chiot, ”- Și totuși unde-ți zace conștiința?!”. Experiența ta mă complexează. Când cazi mereu cu tâmpla într-un gând. Și simt iubirea mea cum rezonează, Cu șoaptele-ți ascunse în cuvânt. Ai alergat pe căi bătătorite, Să afli existența mea boemă. Iluzia de doruri nesfârșite, A fost și este marea mea problemă. Cu ochii scoși adesea din orbite, Ai ”meșterit” în viața mea discret. Plătind cuvinte poate nedorite, Cu visul tău ... demulte ori decent. E frig în zona noastră de cuvinte, Mă tem să nu înghețe (ce păcat). Acum când ele au fost pregătite, Să vadă lumea ca pe-un unicat. Au fost, de-acestea, multe-n viața mea, Mi le-ai eliminat pe toate fără veste. Se zbate conștiința-n mintea ta, Să-mi facă un botez ca din poveste. Brăila, septembrie 2017
sâmbătă, 31 mai 2025