Un codru cântă. El cântă-n nopți duios Un cântec de iubire ce astăzi e frumos. Și păsari râd, Și oameni tac, Și orice ai spune, Întreaga lume Vrăjită e de rugăciune: Adâncul lac Străpunge viu Tenebrosul cenușiu- Furtuni plecate În veci lăsate, Azi e totul auriu. Și-un suflet simte. Un suflet simte Cele mai candide si dulci cuvinte. O speranță de-un viitor De nemărginit amor, O briză oglindită-n lac, Un parfum de liliac. Cine știe ce splendoare Le-a fost dat în acea floare? Surâzând liniștitor Pare-un înger de amor, Un Cupid ce scânteie Peste veacuri , O magie ce veșnic va să steie Peste lacuri. Din val în val o să răsune Acest cântec, rugăciune. Și în vecii vecilor va lumina Codrul sufletelor ce-l vor vizita.