Cern fără milă norii de zăpadă, nepăsători, anul, strivindu-l sub nămeți; în albă beznă întregul se scaldă... - E dezastru, ce mai, te bagă în sperieți! Optimismu-i la cote primejdioase, până și moartea resimțind gerul crunt, iar liniștea, ce se strecoară în case, face-a se-auzi fulgi izbiți de pământ. Nu este nici zi, nu este nici noapte, și-i straniu cum, mai totul, parc-a-ncremenit, lămpile pe străzi așa-s de-nghețate c-amplifică jalea-n orașul urgisit.