Un deşert de iubire Pe zidul cetății mor umbre târzii. În sclipiri diafane luna dansează. Aripi de zei se desprind cenuşii Şi liniştea zării printre ramuri vibrează. Ecoul tăcerii prin văi se ascunde Şi-n pieptu-mi se zbate o teamă nebună, Iar vântul aleargă şi-n păr îmi pătrunde Împletind fir de aur dintr-o rază de lună. Doar ochii albaştrii tresărind în lumină Mă fac să respir pentr-o clipă uşor, Îmi pierd fericirea într-o lacrimă fină Şi te caut în noapte printr-un tainic decor. Iubeşte-mi azi pasul ce-a trecut prin zăpadă Renăscând amintirea unor zile apuse, Iubeşte-mi durerea ce ar vrea să te vadă Cum apari ca o umbră printre stele răpuse, Iubeşte-mi sărutul de iană-nghețat, Vom topi înserarea cu un val de-amăgire, Vom fi ca o oază într-un basm fermecat Iar pământul va fi un desert de iubire! Când zorii vor curge în petale amare Risipind răsăritul peste aripi de ceață, Depărtarea va fi pentru mine o floare Ce va plânge o clipă cu lacrimi de gheață !
sâmbătă, 31 mai 2025