Un foc nestins va fi cu noi... Tu ești tot acolo draga mea! Te-ai pripășit cu totu-n mine Și tot mai des îmi spun că aș vrea Să fiu și eu un pic... de tine. Să fim noi doi petale-n rouă, Cum e parfumul din răsfăț, Cadoul meu,... o Lună nouă, Și apoi săruturi, ca ospăț. Te-aș ține-n brațe zi și noapte, Ți-aș sorbi din buze șarmul, Și îngânați de calde șoapte Am savura cu poftă darul. Te-ai strecurat între dorințe, Nu mi-ai lăsat un strop de tihnă, Să alung din viața mea căințe Și-n norii denși să torn lumină. Știu, mult mai ușor va fi în doi, Ne va-nsoți discret menirea, Și un foc nestins va fi cu noi... Ce va-ncălzi atent iubirea. Autor: Gabriel Stănciulescu