Un fel de renunţare Îmi cauți sub zăpezi ce se ning culcușul fierbinte, din gură, cuvinte îmi scoți, resemnați copacii gândirii și dalta cu dinții frezați, iar pașii ce-i pierd, trecutul socoți... cărarea din față, din spate, mi-o iei, ori drumul prin vid desfășoară alei, cetatea spre care-am pornit cu temei e templul privirii, cu ochii legați, îmi scoți din gândire prezentul trudit, himera se mută mereu mai departe, mă ții de furtună cu pieptul lipit, cetatea în care, se pare, că fi-voi zidit e timpul, ce-n ziuă și-n noapte se-mparte, m-ați scos în lumină, să trecdupă aceea-n mormânt, am vrut să pășesc, dar drumul-l dizolvase ispita, se aude ca un mânz rătăcit în adânc, prezentul, lovit deseori, cu copita.
sâmbătă, 31 mai 2025