Pe ulița viselor mele, o rază coboară ușor, Privind ceru-nalt, plin de stele, nu văd nici o urmă de nor, Iar steaua călăuzitoare-mi trasează un drum luminos Spre locul în care Maria Îl naște pe pruncul Cristos. Sublim este-ntreg orizontul ce-așteaptă în menghini de foc, Uimit, copleșit de emoții, gândesc că acesta nu-i joc, E semn profețit de milenii, prin care se spune că El, Se naște umil, într-o iesle, pe-o mână de fân, blândul Miel. E frig, doar suflarea bovină, căldură mai dă câte-un pic, Maria privește cu milă pe Isus, căci n-are nimic Cu ce să-nfăşeze copilul ce pare atât de firav, Dar știe că Tatăl din slavă veghează pe Fiul cel brav. Prin Duhul cel Sfânt ea primit-a-nştințarea că Emanuel, Avea să-mplineasc-o misiune, pe om să împace cu-Acel, Ce e Dumnezeu, căci satana, a dus pe Adam în păcat, Făcându-l să cadă din slavă, să piardă ce Tatăl i-a dat. Și eu cunoscut-am durerea și truda, muncind pe pământ Și golul din suflet, ce poate să-l umple doar Duhul cel Sfânt, În lacrimi mă duc la culcare, cu lacrimi mă scol pe obraz, Viața e numai durere și plâns și suspin și necaz. Pe boltă o stea luminează, iar magii-o urmează tacit, Ei știu că un Prunc se va naște, în Biblie e scris, profețit, Tămâie și smirnă, ofrandă, adus-au Copilului sfânt, Ce har, ce minune divină venit-a aici pe pământ! Pe uliță-n sat se aude colindul în timbru acut, Răsună cântarea ce spune că Domnul Isus S-a născut, Se-aud clopoței, bucuria inundă anoste trăiri, Căci vestea cea bună-nfloreşte, în inimi, în duh, în priviri. Această minune din slavă, ce-a luat chip de Om pe pământ, Vorbește de dragostea Celui ce totu-a creat prin Cuvânt, Cântați voi, popoare-n cetate un Fiu S-a născut, El, Cristos, Spre patria cerească ne-ndrumă, prin crez, spre un cer glorios. 18/12/16, Barcelona- Lucica Boltaşu