Un fulg de gând se naște-n al meu creier... Arcuș trecut pe coarde de un greier În sunet proaspăt scaldă amintirea Zăpezilor ce-și caută menirea! Steluță-n întuneric pe cortină Se înroșește, parc- ar fi o vină În ochii ce-n adânc sunt țintuiți... " Degeaba vrei tristețea să dezminți!" Și cade fulgul... în realitate, Își spulberă din raze...rând, pe toate... Se scutură înfrigurate-n creier Idei necoapte pe care le treier. Așa-mi petrec în lumea prea îngustă Fulg după fulg...și ea devine pustă Pe care pasc cai albi de insomnie... Pe care cad fulgii în armonie.
sâmbătă, 31 mai 2025