verbul își contemplă armura *dedicată lui C. A.* dacă ar fi să te scriu cărnii mele consumiste după ce ți-aș citi toate fiordurile în care-mi ascunzi însingurările sulfurice aș modula nervurile pietrei în filigran de veșnicie să am pe ce-mi ciopli legile proprii semn de carte intraductibil pulsul desparte sunetele valurilor (cu țărmurile aferente) după culorile acceptării și consistența traficului de influență din planșeta materiei vertebrele se acordează să-și construiască arhitecturile simfonice după ecouri putere fluidă impregnează buricele degetelor filele întorc pe toate fețele universuri artere cuvintele fără pleoapă au togă de aur scanarea cu inima a toate octavele se face pe îndelete după ce-ai băut zațul tuturor grăbirilor fără pupilă cântăresc judicios strălucirile (tot ce extrag din deversărilor vieții prin trompa lui eustachio) gâdele își ia tributul cuvenit oricum sortez vibrații uzanțelor multicolore ale clipei fără parti-pris-uri rasiale cât necesarul pentru hrănirea zilnică rația destinată exportului taxa de graniță și alte câteva comisioane minore epuizează aproape stocul alocat periodic îmi dezbrac indecent toate furtunile solare din gânduri să dau incandescență oglinzilor chipurile își varsă deșerturile în centrul fiecărei atingeri sub pragul tău voi aștepta cuminte să deschizi noi zări în artere pergamentul vieții are anduranță crescută din călimara mea ies runele înălțării mi-am băut lutul până la ultima pasăre măiastră văzduhul cărnii miroase a busuioc și a tine
sâmbătă, 31 mai 2025