UN GAND

UN GÂND

Aud în mine murmurând,
Un gând spunând că te iubesc.
Nepământesc, ca pe-un potir
De trandafir imaculat.
Ciudat, cum pot să mă-nfior
De dor, şi ochii tăi adânci
În stânci de ghiaţă se prefac.
Iar leac să-i încălzească nu-i.
Al nimănui şi-al tuturor
Sunt călător spre nesfârşit.
Din infinit spre zori de zi,
Cât voi trăi să te iubesc,
Neomenesc, ce pe-un destin,
Să mă închin ochilor tăi,
Călăi cu bici necruţător.
Cu dor, iar te ascund în gând.
Alunecând... alunecând...