Aș vrea un înger păzitor, Să zboare până la aștri, Să aibă un zâmbet cald pătrunzător, Să pot zbura spre nori albaștri. Privesc spre zarea-ncețoșată, Dar vreau culoare ca niciodată, Să dispară cuplita ceață Ce vine-n inimă ca o săgeată. E o săgeată din sufletul pustiu, Iar inima-mi trasăre-n piept, Aș vrea să fie ceva-n roz-auriu, Aș vrea la iubire un adept. Nu vreau să-mi fugă pământul de sub picioare, N-aș vrea o viață cruntă, Vreau îngerul cu aripi acum să zboare, Iar inima să nu mai fie frântă. Un zâmbet el îmi aducea, S-aprindă o flacără-n interior, Parcă are ochii ca doi fulgi de nea, Ce sunt cuprinși de-un straniu dor. O lacrimă îi picură din ochi Și vocea îngerului se-aude des, Dar multe gânduri veneau perechi Și dragostea naivă trece de stres.