Un inger pe-o ramura de grai

Un inger odihneste pe-o ramura de grai
Si lacrimile-i curgeau mir in pumn de rasarit
De el, s-au indragostit si crinii
Sublim, timid, ca primavara-n Rai.

Sculpteaza zorii aripile zilei ca un vers
Si gandurile imi genunche in urmele lui ninse
Ma soarbe-o taina cum n-am mai inteles
O limpezime dulce, ca o petala-n vise.

Mi-e sufletul in parg ca slova in poeme
Cum iarna moare-n primavara renascand
Un inger odihneste cu talpi de crizanteme
Se-aud, doar inimile florilor cum bat, visand.