Un licăr de iubire

Alungat de-ale tristeții valuri 
Prin amintirile de taină, 
Te regăsesc mult prea frumoasă doamnă,  
Inveșmântată-n firavele voaluri 

Ale iubirii noastre de-nceput. 
S-a scurs de-atunci doar o eternitate, 
Buchet de ani ce cu lejeritate 
Nici timpul parcă nu i-ar mai fi vrut. 

Eram în vremea marilor visări,  
Trăiam în tine trăindu-ți a ta viață, 
Si spulberand din suflet a mea ceață  
Trăiai în ale viselor chemări. 

Eu inspiram setos a ta iubire 
Ce-o expirai cu fiecare răsuflare 
Si-a noastră respirație era o floare 
Ce-mbobocea-ntr-o dulce fericire. 

Ce vremuri, doamna mea! Ce vremuri! 
Când cerul se-apleca asupra noastră 
Si-ți lumina privirea ta măiastră
Lucind ca două mândre giuvaieruri. 

Eu adoram suava strălucire, 
Si o ador și azi ca-ntotdeauna, 
Căci am văzut mereu sclipind întruna 
In ochii tăi un licăr de iubire. 

Căprar Florin