Un om de stat, ce multe îţi promite, Să nu-i arăţi că tu nu-i dai credinţă, Ci-i mulţămeşte cu-nchinări smerite. Ca să nu-şi dea prea mult silinţă, Te fă că crezi orice el o să-ţi zică. Ajută-l însuţi tu, ca să te minţă: Destul folos, dacă măcar nu-ţi strică.
