Au devenit casanți ciulinii,-n soare, ca niște zmei de timp mumificați; Zăduful mut se chinuie să-și zboare fantomele de aer și fosfați. E arșiță de se topesc cocorii în zeul plasmei, neîncoronat; O pală a mișcat sprânceana morii și-un pui de păpădie a oftat... Cu tălpi de jar, sărind de pe cărare, scântei de om se răcoresc în lac; Din păpuriș, penumbra zburătoare strecoară fierbințeala - pitpalac!!! Sub sălcii respirând se întețește focarul roșioarelor zglobii; Și bunul vânt strecoară părintește lungi degete prin părul de copii.