În jurul bietului meu suflet de pretutindeni se adună vâlvoi de nebănuite focuri ce se-aprind în mine mistuindu-mi firea precum melodia ce-o asculți într-o nebănuită și frumoasă vară. Prin suflet, melodia cea frumoasă, își face vad, îndemnând la fericire, cum să rămâi mut când în melodie e atâta fericire? Te port mereu în suflet, călător prin vise, ce sorbi apa limpede a unui izvor învolburat, dăruindu-mi mii și mii de gânduri ce le pot pune într-un vis cernut și plin de har. Un vis precum freamătul unei mari sub adieri de vânturi fredonând cântece presărate cu zâmbete ce împresoară bucuria vieții. Un soare nepământean căutând lumina în hăul de afară...
sâmbătă, 31 mai 2025