Te strig în noapte și-mi răspunzi în zi, - Nu pot să îmi dau seama unde ești! - Ești pentru mine dreptul de-a trăi! (chiar dacă uneori mai și greșești). În mare taină gândul meu te cheamă, Prin vocea mea (ce urlă mai mereu). - Iubirii noastre să îi faci reclamă! (de e nevoie ... și la Dumnezeu). Te-am așteptat, timid, eu în tăcere, (doar vocea-ți auzeam în sintea mea). - Și îmi părea că este-o mângâiere! Ce-mi alina , de doruri, inima. - În mintea mea eu te-am divinizat! (și am sperat că azi sau poate mâine). - Mă vei găsi la locul indicat! Eu așteptând să vii precum un câine. - Acuma dacă, mâna o întind! Tot zbuciumul dispare de la sine. - Iar visul meu, de alții, compromis! Se va adeveri că-i doar cu tine. Brăila, iulie 2017