Mi-apari mereu în visul meu amar Și-mi ștergi obrazu-n fiecare noapte Dar lasă-mă să beau înc-un pahar, Cu lacrimile tale colorate. Mă cerți ades' că n-am mâncat deloc, Chiar dacă ziua-și pierde din lumină. Dar în stomac ascund un mare foc, Când te privesc cu sapa în grădină. Și da, te cred când spui că pentru bani Vom rătăci pământul în tăcere... Vor trece poate: zile, luni sau ani... Să căpătăm un strop de mângâiere. Tu vei rămâne singură-n cerdac, Cu ochii ațintiți spre zarea -albastră. Dar anii trec, ce pot acum să fac, Să nu mai stai măicuță la fereastră? Eu știu că timpul e înșelător Și mama poartă-n ea icoana vieții Voi deveni al lumii -călător Și te voi desena pe toți pereții. Georgian Ionut Zamfira
sâmbătă, 31 mai 2025