Unde-s românii?!

Unde-s românii?!
...
Nori negri se-adună
Peste țara noastră-n derivă,
Dar românimea, naivă,
Nu aude cum tună?
Nu simte miros de furtună
Și nici de colivă?
...
Se bucură azi idioții,
Că țara străbună ne moare
Ucisă prin jaf și trădare,
Au dispărut de mult patrioții,
Unde-s românii cu toții,
Moartea țării nu-i doare?
...
Din țară se-nfruptă dușmanii,
Au luat-o prin înaltă trădare,
Nu-i  nimeni să mai stea la hotare,
Trădătorii-și numără banii,
Unde-s românii sărmanii
Când țara străbună le moare?
...
Se aud cum strigă străbunii,
De-acolo, din eterna tăcere,
Când țara lor piere:
Unde-s românii?!
Cândva stăteau la hotare,
Cu arma în mână,
Cu pieptul în față,
Nu le păsa de-a lor viață,
Ci de țara străbună!