De-aş fi mereu precum o stea Şi-o strălucire de-aş avea Cometă ca să trec în zbor Să dau lumină tuturor. Când marea plânge sacadat Şi codrii cântă neîncetat Aș revărsa din mult prea plin Secunda vie de divin. O lacrimă din cer căzută Un zâmbet de mirare mută Se-așterne frunza ruginie În suflet, ce melancolie! Aș bucura întreg pământul Duios să-mi fie tot cuvântul Cu drag să fiu acum, mereu, Unealtă a lui Dumnezeu.
sâmbătă, 31 mai 2025